Învăţare versus dezvoltare
În acest articol, intenţionez să abordez o diferență fundamentală în ceea ce priveşte mai ales învăţarea eficentă, între dezvoltare şi învăţare. Adesea, există tendinţa de a confunda aceste două direcţii foarte importante, aceste două nevoi pe care fiecare dintre noi le avem.
Pe de o parte, fiecare dintre noi are nevoia de a explora şi de a învăţa. În copilărie, persoana care doreşte să exploreze, să înveţe, să reuşească să găsească noi corelaţii între cauză şi efect, este lăsată să aibă la îndemâna suficiente instrumente pentru a cunoaşte realitatea într-o manieră nemediată, într-o manieră care oferă posibilitatea de a face propriile interpretări și corelaţii. Atunci când copilul primeşte permisiunea de a explora şi de a învăţa, îşi depăşeşte capacitatea de a trage concluziile pe care putea să le tragă până la momentul respectiv. El poate să îşi dea seama că, spre deosebire de ceea ce ştia până la momentul respectiv, există nişte reguli noi pe care merită să le înveţe, există nişte concluzii noi la care el merită să ajungă.
Care este condiţia primară ca unui copil să i se dezvolte dragostea de a învăţa? Este vorba despre libertatea de a se exprima într-o manieră în care are voie să facă greşeli la început, până când reuşeşte să cunoască toate lucrurile de care are nevoie pentru a lua decizii într-o manieră autonomă. De fapt, fiecare copil trebuie să dezvolte posibilitatea de a se adapta la propriile sale abilităţi, la ceea ce îl caracterizează, la ceea ce poate, ştie şi vrea să facă, luând în considerare toate resursele pe care le are. Este important ca, în această etapă, fiecare copil să înveţe cum să pună în echilibru nevoile sale, deci inclusiv nevoia de învăţare cu toate celelalte nevoi pe care le are şi cu nevoile celorlalţi.
Fiecare are necesitatea de a învăţa cum să înveţe, adică un copil trebuie să poată avea la dispoziţie mijloacele şi resursele cele mai performante pentru a putea să înveţe. Adesea părinţii sunt foarte preocupaţi de a pune la dispoziţia copiilor toate uneltele, cum ar fi pixuri, stilouri, caiete, rechizite, ghiozdane, cărţi, şi a-i asigura ceea ce ei consideră a fi ”o educaţie”, dar nu se îngrijesc de a-i pune copilului la dispoziţie o metodologie, o tehnologie, pentru că el să înveţe, să ţină minte şi nu doar să înveţe ceea ce i se oferă, astfel că, la un moment dat îşi permite nu să uite acele lucruri, ci să înveţe cum să înveţe ceea ce va avea nevoie pe viitor. Deja avem această învăţare într-o anumită măsură – chiar şi un câine, o pisică sau o maimuţă poate să înveţe!
(continuă să citești după media ↓)
Cercetătorii au arătat că, dacă reuşeşti să creezi o legătură suficient de puternică între o cauză şi un efect, de exemplu un animal apasă pe un buton și primeşte de mâncare, orice animal are capacitatea să înveţe. S-a ajuns la concluzia că unii câini din anumite rase au corespondenţa în inteligență a unui copil de 2-3 ani. Ei pot să înveţe legi ale fizicii, pot să fie dresaţi pentru anumite scopuri destul de performante. Animalele, categoric, au capacitatea de a învăţa. Ceea ce îi deosebeşte pe oameni de animale nu este capacitatea de a învăţa, ci capacitatea de a se dezvolta și prin propria voință, nu doar fiziologic.
Un om, spre exemplu, poate să înveţe despre ce are nevoie să facă pentru a lucra pe o bandă rulantă. Asta nu este nicio problemă: învăţarea unor reguli, a unor principii şi aplicarea lor într-un ritm destul de limitat. Desigur, acel angajat poate să devină chiar foarte performant în ceea ce priveşte munca pe care o face, spre exemplu poate să facă acelaşi lucru, doar că mai repede. Numai că aici nu vorbim despre dezvoltare, aici vorbim despre optimizare. Adesea, exista tendinţa de a confunda dezvoltarea cu optimizarea, de fapt dezvoltarea în sensul în care este implicit adresat în dezvoltarea personală, profesională şi organizaţionala se referă la o transformare, o dezvoltare transformaţionala în direcţia performanței şi a împlinirii. Atunci când vorbim despre dezvoltare, autonomia sub care se manifestă identitatea fiecărei persoane îi permite să fie cel mai bun sine care poate să fie. Dezvoltarea presupune observarea unor tipare şi îmbunătăţirea lor într-o manieră strategică; presupune un simţ al specialităţii care duce la expertiză; presupune împlinirea pe care o poate aduce şi mândria pe care o poate aduce capacitatea de a atinge performanțe care inspiră mândrie, care inspiră încredere în capacităţile şi potenţialul fiecăruia de a se dezvolta, de fapt este vorba despre rezultatele la care ar ajunge atunci când merge cu perseverență în direcţia în care suntem împliniţi, în direcţia în care avem o aspiraţie vocaţională, profesională sau recreaţională. Este, de fapt, vorba despre acea uşurinţă de a face lucrurile cu bucurie şi de capacitatea de a optimiza. De fapt, este vorba despre o integrare profesională a tuturor cunoştinţelor de expert, a tuturor capacităţilor de a observa tipare şi asocieri cu resursele interioare pe care le are fiecare.
Învăţarea eficienta, şi aici este aspectul cel mai important, se deosebeşte de învăţare prin faptul că rezultă mai degrabă din calităţile dezvoltării, este vorba despre să înveţi cum să înveţi, este vorba despre o meta învăţare şi există foarte adesea tendinţa de a pune la pachet ceea ce se învaţă la şcoală, conceptul de învăţare şi apoi confuzia între învăţare şi dezvoltare.
Există înclinaţia unora de a considera că dezvoltarea este un fel de compensaţie pentru învăţarea care nu a avut niciodată loc, şi astfel, spre exemplu nişte clienţi sunt interesaţi să se dezvolte personal, dar ei nu au învăţat la şcoală nişte lucruri elementare care ţin de abilităţi, care să le permită lor să înveţe.
Oamenii care aleg să nu mai citească și-au pierdut motivația de a învăța și, odată cu motivația, practica învățării și, odată cu practica, își lasă neuronii să moară. În opinia mea, ei nu sunt nici măcar clienți de psihoterapie, darămite pentru dezvoltare personală, oricât de mulți bani ar plăti.
(continuă să citești după media ↓)
Există înclinaţia de a considera că există învăţare în condițiile în care ne permitem să uităm 90% din ceea ce am învăţat şi apoi vrem să ne dezvoltăm. Există tendinţa unora de a considera că putem să ne dezvoltăm personal sau profesional în condiţiile în care nu am trecut printr-un proces psihoterapeutic în care să ne conştientizăm propriile limite, să le confruntăm şi să reuşim să învăţăm să ne cunoaştem pe noi înşine şi să învăţăm nişte caracteristici care ţin de psihologia personalităţii.
Aşadar, dacă învăţarea ne duce la cunoaştere, este important să ne aducem aminte că şi animalele învaţă uneori, surprinzător mai bine decât oamenii. De exemplu, niște studii au constatat faptul că atenţia unui peştişor auriu este în medie de 9 secunde, iar alte studii au constatat în ultimii ani cum durata medie de atenţie, de concentrare, a utilizatorilor de social media este de 8 secunde.
Aşadar, dacă până şi un peştişor auriu poate să stea mai bine concentrat decât cineva care stă toată ziua cu ochii în facebook, asta este o demonstraţie supremă a învăţării. Bineînţeles, dezvoltarea face parte dintr-un alt film. Aşadar, ce crezi că este mai important să aduci în viaţa ta mai întâi, în cele ce urmează: învăţare sau dezvoltare?
Află mai multe despre citirea rapidă şi performanțele la care poţi şi tu ajunge!
Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să vizitezi şi:
secţiunea „Citire rapidă” a blogului meu
Vrei să afli care sunt cele mai grave 7 greșeli pe care majoritatea oamenilor le fac în învățare? Vrei să înveți și tu cum să citești mai repede, cum să memorezi mai inteligent și cum să te concentrezi mai bine? Participă la seminarul de învățare eficientă!
Înscrie-te aici pentru webinarul gratuit și aici pentru participarea la seminarul de două zile!
Îţi mulţumesc!
Happy efficient learning!
consultant și trainer în învățare eficientă (citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP)
Copyright © Marcus Victor Grant 2016-prezent, toate drepturile rezervate.
Dezvoltare profesională 